Zona din jurul oraşului Imola este un focar al pasiunii pentru curse. Este regiunea celor de la Ferrari, Maserati şi Lamborghini, precum şi a oraşului Maranello, devenit celebru datorită locaţiei de testare a celor de la Ferrari. Circuitul de la Imola a fost înfiinţat în anii `50, ideea venind de la un grup de pasionaţi ai sportului cu motor. Ideea era să unească drumurile publice existente pentru a forma un circuit unde producătorii de maşini să testeze noile modele. Ferrari au fost printre primii care au efectuat teste aici şi în 1954, circuitul a organizat primul eveniment sportiv. Prima cursă de Formula 1 a avut loc în 1963, o cursă în afara campionatului însă, dominată de Jim Clark într-un Lotus. Circuitul a fost după fiul lui Enzo Ferrari, Dino (care a murit de leucemie în 1956) pentru a-şi asigura susţinerea din partea lui Enzo pentru strângerea fondurilor necesare pentru crearea circuitului închis. Formula 1 a revenit pe circuitul revizuit în 1979, pentru o altă cursă ce nu ţinea de Campionatul Mondial, câştigată de Brabham-ul pilotat de Niki Lauda. Brabham a câştigat din nou anul următor, de data asta prin Nelson Diquet, cu Imola organizând Marele Premiu al Italiei, Monza căzând în dizgraţie. Marele Premiu al Italiei s-a întors la Monza în 1981, dar autorităţile, dornice să organizez în continuare curse de Formula 1, au prezentat locaţia ca Marele Premiu al Statului San Marino, micuţa republică fiind la aproximativ 50 de mile (80km). Piquet a repetat reuşita din anul anterior, câştigând din nou. Cursa din 1982 a oferit un moment neplăcut pentru Ferrari, Villeneuve refuzând să vorbească cu Pironi, pe motiv că francezul ar fi trecut peste ordinele echipei prin depăşirea sa la final. În anii care au urmat, problemele privind siguranţa au atras îngrijorări crescânde, în special privind zonele de degajare din anumite zone ale circuitului. Din nefericire, a fost nevoie de decesul a doi piloţi, Roland Ratzenberger şi Ayrton Senna, într-un tragic weekend din 1994, pentru a convinge autorităţile că e nevoie de o îmbunătăţire a siguranţei, lucrările fiind finalizate la timp pentru cursa din 1995. Circuitul a fost redenumit „Autodromo Enzo & Dino Ferrari”, după moartea bătrânului, în 1988, iar în 1999 şi 2000, Ferrari a câştigat ambele curse, prin Michael Schumacher. Odată cu apariţia unor circuite noi şi moderne, facilităţile de la Imola au nevoie de îmbunătăţiri dacă circuitul vrea să îşi păstreze locul pe calendarul Formulei 1.